Nu mai pot iubi!

De ce nu mai pot iubi?

Cum, cand, de ce oamenii devin din „oameni“ …“neoameni”…?
Si mai ales, mai putem face ceva ca sa redevenim “oameni”?

Am cautat mult in literature de specialitate aceste raspunsuri…
Am cautat sa rapsund pe rand acestor intrebari. Am cautat sa pun mai intai o ordine in ele, sa pun prioritati in intrebari si raspunsuri…
Am scris aici, fara sa am pretentia ca eu am descoperit aceste lucruri, am scris mai mult sau mai putin din experienta, din povesti marturisite, din ceea ce am invatat, din ceea ce am citit…cate un pic din toate …am scris mai ales pt oamenii dragi mie si nu numai..pt toti cei care stiu deja aceste lucruri si pt cei ce acum le afla pt prima data…sunt ganduri… sunt preocuparile mele despre oameni.

In jurul meu am auzit ca toata lumea povesti. Povesti ale celor care au trecut sau trec prin situatii critice astfel incat au ajuns sa faca lucruri pe care pana atunci niciodata nu se gandisera sa le faca. Lucruri ce nu-i caracterizau. Impactul, ca nu-i caracteriza, fiind deopotriva pt ei insisi cat si pt cei din jurul lor…

“Lucruri” adica fapte de autodistrugere si autosabotaj…
Cat de greu suna…fapte de autodistrugere si autosabotaj…am auzit o femeie spunand ca a acceptat sa fie martora in mod indirect la o discutie intre omul pe care ea il iubea si noua iubita a acestuia despre care ea avea cunostinta.. am auzit o tanara povestindu-mi ca s-a trezit spunandu-i sefului sau ca este un prost…am auzit povestea unui barbat spunand ca a furat desi niciodata nu isi facuse astfel de planuri…am auzit suficient de multi oameni spunand ca niciodata nu au mintit dar au inceput sa minta …am auzit oameni povestindu-mi cum erau ei tineri si i-am vazut acum band cu inversunare… am vazut oameni mancand si apoi ascunzandu-se sa vomite.. am vazut si auzit multe iar altii poate au vazut si au auzit si mai multe.

Sunt doar cateva exemple de oameni care intr-o zi au devenit neoameni. Lista poate continua: profesori care au relatii cu studentii, functionari care accepta mita, medici cara joaca jocuri de noroc, barbati care ajung sa aiba relatii cu sotia celui mai bun prieten al sau… etc etc… indiferent daca vorbim despre femei sau barbati, intelectuali sau muncitori, bogati sau saraci, versati sau mai modesti, albi sau negri, conationali sau etnici… toti au un comun acelasi lucru: sunt oameni care au pornit in viata cu idealuri marete pt viitorul lor dar in pofida bunelor lor intentii, acesti oameni au devenit “neoameni”, adesea fara sa inteleaga de ce.

Ne recunostem sau recunostem intrebari ca : De ce a facut un om ca el asa ceva? De ce am facut asta ? Cum s-a putut intampla asa ceva?
Sunt intrebari pe care fiecare dintre noi ni le-am pus cel putin o data in viata. De cele mai multe ori pe toate trei.
Pt majoritatea dintre noi este nevoie sa se intample ceva de-a dreptul devastator in viata noastra, este nevoie sa iesim din sfera de influenta a mintii si sa intram in cea a inimii, sa simtim suferinta inimii frante, a visurilor spulberate, pentru a fi impinsi dincolo de realitatatile autolimitate.

ADN-ul nostru, al oamenilor, este purtator al unei harti cu ajutorul careia de intoarcem acasa. Acasa fiind Sinele nostru nelimitat, esenta.
Una din caile prin care omul se intoarce “acasa” este… suferinta. Da, suferinta este cel mai motivator factor al schimbarii. Este scara in capatul careia se afla noi usi spre noi realitati. Am spus bine “scara”… pt ca suferinta urca, creste, se inalta, se ridica ..

Autosabotajul este catalizatorul ce ne poate schimba lumea intr-o clipa. Suferinta adusa de sabotarea de sine reprezinta un dar enorm . Din clipa in care adevaratul sau scop este inteles si apoi exploatat , dezlantuie teorii noi, nebanuite si necunoscute, de o forta inimaginabila ce ne pot schimba cursul vietii.

Adesea zilele ne trec la fel…suntem preocupati de munca noastra ce ne asigura traiul , suntem preocupati de obligatiile din familie, suntem preocupati cu ingrijirea celor dragi si bolnavi, suntem preocupati sa ne incadram in tipare… dar in acest timp uitam sa ne gandim la noi si sa dam atentie emotiilor noastre. Punctul slab al psihicului uman reprezinta sursa fiecarui act de autosabotaj..adica parte intunecata… neagra…

Sentimentele de rusine, de frica, de negare ne imping spre acte inimaginabile de autodistrugere si autosabotaj. Daca ne-am accepta slabiciunile, am avea capacitatea de a cere ajutor din prima clipa cand am constata ca ne confruntam cu un impuls fata de care nu stim cum sa ne comportam. De exemplu in fata dorintei de a face sex cu altcineva decat partenerul nostru, de a ne insusi ceva ce nu ne apratine sau de a minti pentru a ne asigura o pozitie mai buna intr-o anume situatie etc.

Fiecare aspet, latura a noastra care a fost negata, fiecare gand si sentiment despre care am spus ca e gresit si inacceptabil,este depozitat in cotloanele subconstientului , in cele din urma isi face simtita prezenta in viata noastra, iar in final creaza pericolul unei explozii exterioare. In cateva minute, cand ne asteptam cel mai putin, un aspect nedorit, reprimat sau respins de noi insine, poate apare din senin, ne poate distruge viata, reputatia sau toate lucrurile dragi la care am muncit atat de mult sa le realizam ( …trimiteti un mail calomniator cui nu trebuie…va lasati ispitit si tradati persoana iubita pt o noapte de amor trecatoare…sofati dupa ce ati baut suficient de mult …aveti un acces de furie in fata noului partener…faceti un comentariu total nepotrivit in fata unei rude de la care castigati mult…va pierdeti cumpatul intr-un moment de frustrare si va loviti partenerul sau copilul … sau tot intr-un moment de frustrare cand orgoliul va este ranit va criticati patronul iar el va da afara… sau sunteti patron si explodati in fata subalternilor ….etc…)

Cat de evidente trebuie sa devina actele de autosabotaj inainte de a intelege efectele devastatoare ale negarii si ale respingerii emotiilor neprelucrate ?
Atata vreme cat nu vrem sa ne uitam la aspectele noastre reprimate, va trebui sa traim, fara sa ne dam seama , cu teama ca vor iesi la suprafata constientei noastre in cele mai nepotrivite si mai neasteptate momente din viata nostra si a celor din jur. Si, credeti-ma, foarte rare sunt cazurile in care numai noi suntem raniti.

Cel mai adesea, suferinta noastra nevindecata ii va rani si pe altii in jurul nostru..multe vieti vor fi deranjate… multe inimi frante…multe persoane nevinovate si bine intentionate cu noi vor fi afectate.. si lucrul cel mai stupid care se va intampla este ca, mai ales oamenii pe care ii iubim sau ii apreciem cel mai mult ….vor suferi insutit !

Cand te afli intr-un impas, cand ceva nu mai merge cum mergea, cand crezi ca lumea ta se prabuseste,

Ascult povestea ta ! Ma gasesti in cabinet..

Fa-ti o programare in cabinet 021.323 00 00 sau in Zoom aici.

Psh. Lidia Stoica