Tulburarea bipolara

Natura tulburarii bipolare

Depresia

Tulburarea bipolara este una dintre cele mai prezente afectiuni afective la nivel global. Conform OMS, la nivel mondial sunt diagnosticati cu bipolaritate cca 60 de mil de oameni. In Romania, prevalenta cazurilor de bipolaritate era in 2017 de 154.265 conform site-ului https://ourworldindata.org/ .

Tulburarea afectiva bipolara, cunoscuta pentru mult timp sub denumirea de tulburare maniaco-depresiva, este o afectiune in care creierul nu este capabil sa regleze starea de spirit sau dispozitia. Datorita acestei tipologii, persoana diagnosticata cu bipolaritate poate avea stari prelungite de tristete si lipsa de energie (episoade depresive sau depresie bipolara), urmate de perioade intense de buna dispozitie, hiperenergie, euforie sau nervozitate (episoade maniacale).

In afara tiparelor nu este trecerea de la un spectru la celalalt al starilor afective, cat mai degraba extremismul la care sunt traite. Schimbarea brusca si extrema de dispozitie poate afecta somnul, energia, activitatea, comportamentul si capacitatea de a gandi logic a unei persoane.

Aceste schimbari apar fie ca raspuns la stres, fie fara niciun motiv aparent si pot fi de intensitate variabila, intercalate cu perioade de stabilitate. Este o afectiune medicala care se caracterizeaza prin modificari ale functionarii creierului.

Toata lumea se intampla sa experimenteze perioade de fericire, tristete, emotie si sa se confrunte cu anumite dificultati. Cu toate acestea, in cazul tulburarii bipolare, aceste modificari sunt considerabile. Acestea ating o asemenea intensitate, incat persoana nu isi da seama ca depaseste limitele, suferind atat de mult de depresia sa, incat este paralizata si bantuita de ganduri suicidare. Aceasta stare ii aduce probleme cu familia, la locul de munca, probleme financiare, uneori legale. Boala poate duce la spitalizare.

Tipuri de bipolaritate

Tulburarea de bipolaritate este de patru tipuri, fiecare avand caracteristici proprii de simptome, dispozitie si activitati:

1. Tulburare bipolara I, se caracterizeaza prin existenta episoadelor depresive, maniacale, dar si mixte.

2. Tulburare bipolara II, se caracterizeaza prin manifestarea episoadelor depresive si hipomaniacale si prin lipsa celor maniacale.

3. Tulburare ciclotimica (ciclotimie). Este un tip de tulburare bipolara mai putin severa fata de primele doua, caracterizata prin perioade alternante de episoade de hipomanie, depresie moderata si episoade mixte.

4. Rapid Cycling. Este caracterizata de patru sau mai multe episoade de hipomanie, manie sau depresie intr-un an.

Simptome

In faza depresiva:

  • O stare de spirit trista si deprimata in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi si timp de cel putin doua saptamani
  • Pierdere de energie si oboseala accentuata
  • Pierderea interesului si a placerii
  • Tulburari de somn (insomnie sau hipersomnie)
  • Tulburari de apetit cu pierdere in greutate sau crestere
  • Agitatie psihomotorie sau incetinire
  • Scaderea abilitatilor de concentrare, de gandire sau a capacitatii de decizie
  • Sentimente de vinovatie
  • Retragere sociala brusca sau comportament agresiv brusc
  • Ganduri recurente de deces (60% din cazuri); ganduri suicidale recurente (15% din cazuri)

In faza maniei:

  • Cresterea stimei de sine sau idei de grandoare
  • Energie debordanta si fericire intensa sau iritabilitate excesiva
  • Necesitate redusa de somn
  • Frecventa de vorbire accelerata sau continua
  • Ganduri rapide sau sentiment de prea multe idei, idei amestecate
  • Distractivitate: incapacitate de concentrare
  • Cresterea activitatii la nivel social, profesional sau academic
  • Agitatie psihomotorie, energie crescuta
  • Placerile au crescut excesiv si la un risc ridicat de consecinte negative: cumparaturi, sexualitate, investitii financiare etc
  • Persoanele afectate pot, de asemenea, experimenta deliruri (credinte ferme, dar imposibile) si halucinatii. Perioadele maniei pot varia ca intensitate.

Tulburarea bipolara nu trebuie confundat cu depresia

Anumite stari de suferinta mentala pot evoca depresia fara a constitui o stare depresiva in sensul medical al termenului.


Astfel, poate evoca un sindrom depresiv:

  1. O stare normala de tristete , izolata, nesustenabila, adaptata ca raspuns la un context dureros, neplacut, amenintator sau frustrant (de exemplu in urma unui deces)
    1. Unele afectiuni medicale care pot provoca simptome depresive :

-anumite boli neurologice, cum ar fi dementa, boala Parkinson, epilepsia, accidentele vasculare cerebrale

-anumite boli hormonale, in special printre care hipotiroidism, dar si anumite boli ale glandelor suprarenale

-unele tipuri de cancer

-anumite boli infectioase, cum ar fi: gripa, hepatita, mononucleoza infectioasa etc

  • Dependenta de alcool, dependenta de droguri si consumul excesiv de medicamente. Ele pot provoca un sindrom depresiv care se regreseaza in timpul retragerii. 
    • Alte boli psihiatrice :

-a tulburarilor de anxietate severe

-a tulburarilor psihotice , inclusiv schizofrenia .

Tulburarea bipolara nu trebuie confundata cu mania (furia)

Multe conditii pot fi asociate cu o stare de emotie, precum mania:

  1. intoxicatii cu droguri (corticosteroizi) sau dependenta de droguri (alcool, cocaina, hasis, produse halucinogene)
  2. afectiuni organice ale creierului, cum ar fi anumite tumori cerebrale sau epilepsie
  3. hipertiroidism sau alte boli hormonale
  4. alte afectiuni psihiatrice care pot implica o excitatie importanta psihica si motorie, dar in timpul careia comportamentele ludice si euforia sunt adesea mai discrete decat in ​​mania tipica
  5. anumite forme de schizofrenie
  6. vartejul delirant acut,
  7. anumite manifestari intalnite in tulburari de personalitate, in special de tip isteric .

In urma doliu, unii oameni vor dezvolta o emotie psihomotorie numita manie de doliu care poate atinge o intensitate patologica.

Epidemiologia tulburarii bipolare in cifre

Tulburarea bipolara apare cel mai frecvent la maturitate timpurie, in medie , intre 18 si 24 de ani, dar poate aparea , uneori , inca din copilarie sau, dimpotriva, mult mai tarziu in viata.

Tulburarea bipolara clasica afecteaza aproximativ 1,2% (0,4% la 1,6%) din populatia adulta si este de peste 1 milion de cazuri in Franta, de exemplu. Prin includerea tipurilor II sau III obtinem cifre mult mai mari, pana la 5 sau chiar 7% din populatie, inclusiv intregul „spectru” bipolar , adica toate tulburarile aferente.

Barbatii si femeile sunt afectate in proportii egale.

Tulburare bipolara este mai frecventa in zonele urbane.

Nu exista diferente etnice in distributie, insa se recunoaste ca aspectele interculturale pot colora episoadele in moduri diferite. Aceste aspecte trebuie luate in considerare in abordarea diagnostica si psihoterapeutica.

60% dintre persoanele bipolare sunt afectate de consumul de substante, in special de alcool.

Ca multe boli psihiatrice, tulburarea bipolara vine sub diferite forme si in diferite grade. In absenta tratamentului, frecventa si durata spontana a atacurilor maniacale sau depresive sunt foarte variabile. Perioadele „normotimice” pot dura cativa ani, uneori boala bipolara poate fi rezumata intr-un singur episod din viata, fara recurenta.

Riscul de deces prin suicid este de 10 pana la 15% pentru tipul bipolar I si de la 15 la 20% pentru toate celelalte forme, acest risc fiind redus foarte mult prin ingrijiri adecvate.

Tulburarea bipolara este pe locul 6 in randul bolilor de handicap generatoare de costuri sociale si economice.

Cauzele tulburarii bipolare

Tulburarile bipolare nu sunt inca pe deplin intelese de cercetatori. Pe de alta parte, anumite dovezi arata ca aceste tulburari implica mai multe gene, facand astfel simptomele si tratamentele diferite pentru fiecare individ si explica incidenta mai mare in aceeasi familie.

Declansarile bolii la persoanele vulnerabile genetic includ: utilizarea stimulentelor sau a medicamentelor, niveluri ridicate de stres si lipsa somnului.

Tulburare bipolara si creativitatea

„Nu trebuie sa aveti tulburari de dispozitie pentru a face o treaba grozava, iar majoritatea persoanelor cu depresie maniacala nu sunt deosebit de bune. Cert este ca oamenii creativi sunt mai des afectati de acest tip de afectiune decat media.”, spunea psihiatrul Kay R. Jamison si nu trebuie sa ascunda un adevar medical: tulburarea bipolara este o boala severa, cu consecinte dureroase si uneori dramatice personale, familiale si sociale.

Este o sursa de suferinta si nu de creatie, pentru pacient si pentru cei din jurul sau. Totusi anumiti artisti sunt sau au fost afectati de boala bipolara si in ciuda acestui fapt ei au reusit sa ne transmita munca lor.

Printre ei se enumara:

  1. muzicieni : Robert Schumann (1810 – 1856), Hector Berlioz (1803 – 1869), Hugo Wolf (1860 – 1903), Anton Bruckner (1824 – 1896) sau Georg Friedrich Haendel (1685 – 1759)
  2. pictori : Vincent Van Gogh (1853 – 1890) sau Amedeo Clemente Modigliani (1884 – 1920)
  3. scriitori: Gérard de Nerval (1808 – 1855), Honoré de Balzac (1799 – 1850), Virginia Woolf (1882 – 1941), Ernest Hemingway (1899 – 1961), Friedrich Nietzsche (1844 – 1900) sau Charles Baudelaire (1821) – 1867)
  4. oameni de stat: Abraham Lincoln (1809-1865), Theodore Roosevelt (1858 1919) sau Sir Winston Churchill (1874 – 1965).

Desigur, nu putem afirma cu certitudine bipolaritatea pentru niciunul dintre cei citati aici, dar istoria lor este, in unele privinte, foarte evocatoare a acestui diagnostic.

Abordari psihoterapeutice

Principiu

Experienta clinica si datele stiintifice arata ca psihoterapia utilizata izolat nu da cele mai bune rezultate in tulbularea bipolara . Mortalitatea, riscul de suicid , comportamentul periculos pot beneficia de tratamente medicamentoase . In schimb, abordarea medicamentoasa poate fi completata in mod util printr-o abordare psihoterapeutica ca CBT , psihanaliza etc.

De fapt, abordarea medicamentoasa si abordarea psihologica secompleteaza si se consolideaza reciproc.

Psihoterapie de sprijin

Orice relatie intre un medic si pacientul sau implica un element al psihoterapiei de sustinere. Ea se bazeaza pe calitatea empatiei* , optimismului si o buna transmitere bilaterala a informatiilor.

 Medicul explica, se asigura, se adapteaza situatiei. Asistenta psihiatrica de lunga durata include informatia si educarea pacientului cu privire la boala sa, care imbunatateste conformitatea** la tratamentul pe termen lung, in special in caz de reactii adverse, pentru a face pacientul constient de importanta regulilor de viata „igienice”, pentru reducerea riscului de recidiva, pentru a-l invata sa recunoasca rapid simptomele precursorului recidivei si in final, sa lucreze la probleme sociale, familiale sau de cuplu .

* Empatie: Intelegere activa, obiectiva si rationala a interlocutorului sau.
** Conformitate: respectarea pacientului la tratament.

CBT: Terapii comportamentale si cognitive

Adesea folosite in tulburarile de anxietate , aceste terapii sunt utile si in prevenirea depresiei  dar si a manifestarilor tulburarii bipolare . Este o terapie directiva: terapeutul subliniaza dificultatile concrete ale pacientului. Unul dintre obiective este acela de a ajuta pacientul sa lupte cu gandurile negative , sa-si recastige respectul de sine si sa se afirme.

Unii au descris mai recent aplicatii specifice ale teoriilor cognitiv-comportamentale la tulburarea bipolara , accentuand aspectele educationale (cunoasterea simptomelor si tratamentelor, identificarea primelor simptome ca sistem de alerta etc.)

Psihanaliza

Lucrul asupra trecutului ne permite sa gasim originile inconstiente ale vinovatiei, hipersensibilitatii , disfunctiilor emotionale, fragilitate excesiva in separatii si pierderi si sa intelegem mai bine punctele slabe ale acestuia.

In ambele cazuri, pacientul vorbeste liber in functie de asociatiile sale libere, iar terapeutul il ghideaza ocazional in interpretarile sale.

Scolile psihanalitice sunt numeroase, instruirea psihologilor fiind foarte diversa. 

De asemenea, este la fel de important sa ne amintim ca, daca psihanaliza este o abordare personala care permite sa inteleaga mai bine unele reactii si moduri de interactiune cu altele, nu raspunde la o logica medicala si nu constituie in sine, in majoritatea cazurilor, tratamentul tulburarii bipolare .

Nu se opune tratamentului medicamentos, dar nici nu il inlocuieste.


Terapii familiale

Ele implica mai multi membri ai familiei. Tulburare bipolara poate avea consecinte grave pentru relatiile dintre membrii familiei si echilibrul familiei este adesea implicat. Terapiile conjugale reunesc pacientul si partenerul lor si le permit sa lucreze asupra influentei reciproce a unuia si a celuilalt. Toate aceste interactiuni pot fi abordate in timpul sedintelor de terapie familiala cu un terapeut specializat.

Masuri psihoeducative

Psihoeducatia este educatia si formarea adresata pacientilor si familiilor acestora. Este axata pe intelegerea tulburarii si a diferitelor sale tratamente, pentru a promova o buna reintegrare a subiectului. Psihoeducatia abordeaza cauzele si consecintele bolii, controlul factorilor declansatori si principalele aspecte psihopatologice ale tulburarii, precum si calitatea relatiei medic-familie-pacient. Obiectivele acesteia sunt:

Scopuri principale :

  1. Optimizarea terapiei medicamentoase
  2. Previne recidivele si reduce numarul si durata ciclurilor de spitalizare
  3. Imbunatatirea calitatii vietii subiectului in toate dimensiunile sale (personale, familiale, profesionale, sociale)
  4. Incurajarea, mentinerea si consolidarea aliantei terapeutice.

Obiective intermediare:

  1. Incurajarea acceptarii tulburarii (in sensul recunoasterii si nu al negarii ei) si lupta impotriva stigmatizarii conceptului de boala psihica asociata cu informarea si sustinerea pacientului si a celor din jurul sau.
  2. Imbunatatirea calitatii conformitatii si lupta impotriva consumului de substante
  3. Faciliteaza identificarea simptomelor de  avertizare a unei recurente, permite controlul situatiilor de stres si ajuta la respectarea regulilor stilului de viata sanatos
  4. Imbunatateste relatiile interpersonale si a functionarii sociale in perioadele inter-critice.

Aceste masuri educative pot fi furnizate in sesiuni individuale sau de grup, inclusiv familii, dupa caz. Numarul de sesiuni variaza de la 5 la 20 in functie de protocol. Acestea sunt conduse de personal instruit in terapia de grup (psihiatru, psiholog), preferabil in afara episoadelor acute.

Diferitele protocoale aplica un anumit numar de puncte identice:

  1. Informatii generale despre tulburarea bipolara si tratamentele acesteia
  2. Recunoasterea timpurie a simptomelor de avertizare a unei recidive sau recurente
  3. Respectarea regulilor de viata sanatoasa, a ritmurilor sociale
  4. Moduri imbunatatite de a lucra cu ceilalti si calitatea vietii
  5. Antrenament in autoevaluarea starii de spirit

Reguli de igiena-dietetice

In plus fata de tratamentele medicamentoase si psihoterapii, traiul sanatos este un punct fundamental in gestionarea pe termen lung a tulburarii bipolare . Este esential sa se limiteze efectele negative ale crizelor.

Sase pasi simpli de urmat in cazul tulburarii bipolare:

  1. Un somn bun, respectand ora de culcare si durata somnului (evitati jet lag)
  2. Evitarea anumitor medicamente neprescrise de medic
  3. Evitarea sau chiar excluderea alcoolului
  4. Practicare de activitati regulate, sport si relaxare
  5. Evitarea inactivitatii excesive
  6. Gestionarea stresului ( atentie la angajamentele pasionale, succesele si esecurile care pot fi factori de risc pentru recidiva).

Daca aveti nevoie de ghidaj  despre cum ar trebui sa gestionati aceasta tulburare, cereti sa va intalniti cu psihologul nostru la cabinetul  de consultatii sau in online. El te va asculta cu empatie si te va sfatui in mod prudent, in deplina confidentialitate.

Suntem obisnuiti sa lucram cu diagnostic amenintatoare de viata.

Programeaza o sedinta de consiliere psihologica / psihoterapie aici.

Psh.Lidia Stoica